Postarea asta ar putea avea mai multe titluri ... insa cu siguranta acesta este cel mai potrivit ... sa nu ma intelegeti gresit ... nu sunt innebunita dupa cadouri ( de primit) ... imi place mai mult sa daruiesc ... si nu visez la cine stie ce minuni atunci cand se apropie ziua mea de nastere ... consider ca familia mea umple toate golurile din sufletul meu, toate spatiile din cutiuta cu bijuterii ... si atunci, daca ai sa ma intrebi ce-mi doresc de ziua mea, am sa spun ... habar nu am ... am de toate ... sa stam impreuna ...
Vineri, 23 noiembrie, a fost ziua mea de nastere ... am implinit 31 de ani ... si am descoperit ca aveam totusi un raft liber ... un raft pe care l-am umplut cu un cadou atat de frumos incat nu stiu daca as putea , vreodata, intoarce cuiva, unul la fel de frumos! Un cadou pentru care trebuie sa le multumesc parintilor mei, surorii mele, nasei mele de cununie, sotului si fetitei mele, fetelor de la atelier, dar mai ales Corinei ... pentru ca ea a avut ideea asta minunata, ea a fost cea care a "lipit", foaie cu foaie, o revista cu si despre mine ... si nu, nu e egoism, nu m-a bucurat fatul ca "apaream pe coperta" ci faptul ca ea, coperta, ascunde in interiorul ei, ganduri stiute si nestiute ale celor dragi mie, franturi din viata mea, din ceea ce inseamna meseria mea ... din ceea ce sunt ...
Am ras si am plans citind aceste randuri, m-am bucurat sa imi reamintesc intamplari haioase sau sa revad imagini uitate ...
Asta da onoare, sa apari in istoria lui 23 noiembrie ...
Sau oameni speciali ... pur si simplu!
Ce tineri eram...
Paginilea acestea trebuiesc reprintate ... Corina stie cat de mult imi lac atat poza cu Honey cat si poezia ... a profitat si a " ingenunchiat-o" pe insasi sefitza ei ... am plans pe ele de cate ori le-am recitit ...
zisa si "Mama Dolores"...
Ce ar fi cerul fara stele si Tantzica fara prosop?
Ever after ...
Nota bene: sunt cea mai tare lady Boss din lume pentru ca am cei mai tari oameni care sa ma asculte, inteleaga, respecte si ajute in tot ceea ce fac! Oamenii fara de care nimic din ceea ce apare pe acest blog/site, nu ar exista! Si pentru asta eu va multumesc!
Vineri, 23 noiembrie, a fost ziua mea de nastere ... am implinit 31 de ani ... si am descoperit ca aveam totusi un raft liber ... un raft pe care l-am umplut cu un cadou atat de frumos incat nu stiu daca as putea , vreodata, intoarce cuiva, unul la fel de frumos! Un cadou pentru care trebuie sa le multumesc parintilor mei, surorii mele, nasei mele de cununie, sotului si fetitei mele, fetelor de la atelier, dar mai ales Corinei ... pentru ca ea a avut ideea asta minunata, ea a fost cea care a "lipit", foaie cu foaie, o revista cu si despre mine ... si nu, nu e egoism, nu m-a bucurat fatul ca "apaream pe coperta" ci faptul ca ea, coperta, ascunde in interiorul ei, ganduri stiute si nestiute ale celor dragi mie, franturi din viata mea, din ceea ce inseamna meseria mea ... din ceea ce sunt ...
Am ras si am plans citind aceste randuri, m-am bucurat sa imi reamintesc intamplari haioase sau sa revad imagini uitate ...
Asta da onoare, sa apari in istoria lui 23 noiembrie ...
Ha, ha, ha :)
Ce tineri eram...
Paginilea acestea trebuiesc reprintate ... Corina stie cat de mult imi lac atat poza cu Honey cat si poezia ... a profitat si a " ingenunchiat-o" pe insasi sefitza ei ... am plans pe ele de cate ori le-am recitit ...
Nu, nu asta inseamna sa gatesti ... dar s-au descurcat cu imaginile din recuzita de birou (respectiv sotul preferat )...
Sa las fotografia asta, sa o scot ? Toata lumea a zis ca sunt o persoana sincera ...
O floricica pentru o Floricica!
Ever after ...
Multumesc la fel!
Nota bene: sunt cea mai tare lady Boss din lume pentru ca am cei mai tari oameni care sa ma asculte, inteleaga, respecte si ajute in tot ceea ce fac! Oamenii fara de care nimic din ceea ce apare pe acest blog/site, nu ar exista! Si pentru asta eu va multumesc!
