Nu va suparati , nu stati imbufnati ... recunosc, nu am mai postat de ceva timp, dar am avut o saptamana plina si foarte plina!
Primavara asta, asa schimbatoare cum este, imi aduce in aceasta perioada numai bucurii ... si Cineva acolo sus, a facut in asa fel incat sa fie asa mereu. Pentru ca pe 13 aprilie este aniversarea mea si a sotului preferat, iar pe 17 aprilie, ziua albinutei. Anul acesta insa parca a fost mai special ca niciodata. Si da, bucuria de a fi mama nu se compara cu nimic. Pentru nimeni.
Dupa o saptamana cu intalniri, revederi cu prieteni vechi si schite nesfarsite de nunta, mi-am luat in serios misiunea de organizator nu doar pentru altii, ci si pentru mine , mai exact pentru fetita mea , Honey Ioana, care de Florii, a implinit 3 ani. Si pentru a face bucuria si mai mare am cooptat-o si pe Minnie, cu farmecul ei de neegalat, menit sa aduca oricand, oriunde, zambetul pe buzele copiilor. Petrecerea s-a nimerit cum nu se putea mai bine , intr-o zi cu insepctie, dar, cum copiii nu cunosc decat bucuria simpla de a savura fiecare surpriza pregatita, rezultatul a fost pe masura asteptarilor.
Deci, iti multumesc copile cu parul balai, ca existi, ca imi aduci zambetul pe buze si ca imi arati in fiecare zi, ce inseamna defapt fericirea.
Petrecerea de la gradi a celei mici insa, a fost prima bucurie din week-endul care demult se anunta atat de frumos. Si ca si cand nu ar fi fost bucuria de ajuns, vineri, inainte de Srabatoarea Floriilor, a venit pe lume finuta mea, Stefania Mara. Un copil bucalat, cu par bogat si misiunea de a aduce lumina in casa parintilor ei. Initial am plecat spre spital cu gandul sa o vad, sa ii duc cercelusii si hainutele pe care cu atat de multa bucurie le-am ales. Pe drum, furata de toata nebunia din trafic, am pierdut parca din farmecul si freamatul acestei intalniri speciale. Intalnire cu viata in forma ei cea mai pura si curata, cu zambetul senin, cu inocenta unui chip de nou-nascut. Dar odata ajunsa in salon, vazand-o atat de mica (nu chiar, la 45 cm si 3200 gr) am simtit toata bucuria si implinirea pe care le-am trait si eu cu 3 ani in urma. Si m-am indragostit de ea iremediabil, neconditionat si total. Si m-am bucurat de aceasta dragoste cat nu gandeam. Si mi-am dorit si atunci, si imi doresc si acum, ca acest copil sa fie vesnic fericit, sanatos si sa cunoasca iubirea si implinirea in cel mai profund si mai plin mod cu putinta.
Sambata am luat o mica pauza, atat cat sa putem pregati ceea ce avea sa urmeze in ziua Floriilor - care anul acesta a corespuns cu ziua de nastere a lui Honey si ziua colegului meu de viata si apartament - Florin. Si pentru ca asa se obisnuieste in zilele onomastice, am primit vizita prietenilor, care au tinut mortisi sa fim impreuna. Asa ca mi-am intrat cum nu se poate mai bine in rolul care imi place atat de mult. Acela de a pregati ceva bun pentru cei care imi fac bucuria de a se aseza la masa mea. Pentru ca, recunosc, nu imi plac aniversarile la restaurant. Si nu stiu de ce s-a pierdut acest obicei de a-i aduna pe cei dragi si a pregati cu sufletul si mainile proprii, nu cumparand din supermarket sau comandand unui chelner. Si da, imi place inclusiv starea aia de oboseala care ma cuprinde dupa ce ultimul invitat a plecat. Pentru ca este cu mult depasita de bucuria de a-i avea alaturi pe prieteni, frati si parinti.
Deci:
Bucurati-va, prieteni!
Bucurati-va, prieteni, de prieteni si de frati,
Bucurati-va de-un nume ce vi-i dat ca sa-l purtati.
Bucurati-va de-un cântec,
de-un amurg cu flori de tei,
bucurati-va o viata
de lumina dragostei...
Primavara asta, asa schimbatoare cum este, imi aduce in aceasta perioada numai bucurii ... si Cineva acolo sus, a facut in asa fel incat sa fie asa mereu. Pentru ca pe 13 aprilie este aniversarea mea si a sotului preferat, iar pe 17 aprilie, ziua albinutei. Anul acesta insa parca a fost mai special ca niciodata. Si da, bucuria de a fi mama nu se compara cu nimic. Pentru nimeni.
Dupa o saptamana cu intalniri, revederi cu prieteni vechi si schite nesfarsite de nunta, mi-am luat in serios misiunea de organizator nu doar pentru altii, ci si pentru mine , mai exact pentru fetita mea , Honey Ioana, care de Florii, a implinit 3 ani. Si pentru a face bucuria si mai mare am cooptat-o si pe Minnie, cu farmecul ei de neegalat, menit sa aduca oricand, oriunde, zambetul pe buzele copiilor. Petrecerea s-a nimerit cum nu se putea mai bine , intr-o zi cu insepctie, dar, cum copiii nu cunosc decat bucuria simpla de a savura fiecare surpriza pregatita, rezultatul a fost pe masura asteptarilor.
Deci, iti multumesc copile cu parul balai, ca existi, ca imi aduci zambetul pe buze si ca imi arati in fiecare zi, ce inseamna defapt fericirea.
Petrecerea de la gradi a celei mici insa, a fost prima bucurie din week-endul care demult se anunta atat de frumos. Si ca si cand nu ar fi fost bucuria de ajuns, vineri, inainte de Srabatoarea Floriilor, a venit pe lume finuta mea, Stefania Mara. Un copil bucalat, cu par bogat si misiunea de a aduce lumina in casa parintilor ei. Initial am plecat spre spital cu gandul sa o vad, sa ii duc cercelusii si hainutele pe care cu atat de multa bucurie le-am ales. Pe drum, furata de toata nebunia din trafic, am pierdut parca din farmecul si freamatul acestei intalniri speciale. Intalnire cu viata in forma ei cea mai pura si curata, cu zambetul senin, cu inocenta unui chip de nou-nascut. Dar odata ajunsa in salon, vazand-o atat de mica (nu chiar, la 45 cm si 3200 gr) am simtit toata bucuria si implinirea pe care le-am trait si eu cu 3 ani in urma. Si m-am indragostit de ea iremediabil, neconditionat si total. Si m-am bucurat de aceasta dragoste cat nu gandeam. Si mi-am dorit si atunci, si imi doresc si acum, ca acest copil sa fie vesnic fericit, sanatos si sa cunoasca iubirea si implinirea in cel mai profund si mai plin mod cu putinta.
Sambata am luat o mica pauza, atat cat sa putem pregati ceea ce avea sa urmeze in ziua Floriilor - care anul acesta a corespuns cu ziua de nastere a lui Honey si ziua colegului meu de viata si apartament - Florin. Si pentru ca asa se obisnuieste in zilele onomastice, am primit vizita prietenilor, care au tinut mortisi sa fim impreuna. Asa ca mi-am intrat cum nu se poate mai bine in rolul care imi place atat de mult. Acela de a pregati ceva bun pentru cei care imi fac bucuria de a se aseza la masa mea. Pentru ca, recunosc, nu imi plac aniversarile la restaurant. Si nu stiu de ce s-a pierdut acest obicei de a-i aduna pe cei dragi si a pregati cu sufletul si mainile proprii, nu cumparand din supermarket sau comandand unui chelner. Si da, imi place inclusiv starea aia de oboseala care ma cuprinde dupa ce ultimul invitat a plecat. Pentru ca este cu mult depasita de bucuria de a-i avea alaturi pe prieteni, frati si parinti.
Deci:
Bucurati-va, prieteni!
Bucurati-va, prieteni, de prieteni si de frati,
Bucurati-va de-un nume ce vi-i dat ca sa-l purtati.
Bucurati-va de-un cântec,
de-un amurg cu flori de tei,
bucurati-va o viata
de lumina dragostei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu